Povestirile Bardului Beedle de J.K. Rowling - avanpremieră

Un fragment din Introducerea scrisă de J.K. Rowling în traducerea lui Florin Bican. Veți afla cine este  Beedle, dar și ce asemănări și deosebiri există între basmele noastre și povestirile bardului.

Volumul Povestirile Bardului Beedle este o colecție de povestiri scrise pentru tinerii vrăjitori și tinerele vrăjitoare. Vreme de secole au fost lectura favorită la culcare. Ca urmare, Ceaunul Săritor și Fântâna Fericirii sunt la fel de cunoscute printre cei care studiază la Hogwarts cum sunt Cenușăreasa și Frumoasa din Pădurea Adormită printre copiii Mageamiilor (cei ageamii într-ale magiei).

Povestirile lui Beedle sunt în multe privințe asemănătoare cu basmele noastre. De exemplu, bunătatea este de regulă răsplătită, iar răutatea – pedepsită. Dar există totuși o diferență cu totul remarcabilă. În basmele Mageamiilor, magia tinde să fie cea care provoacă nenorocirile eroului sau ale eroinei – vrăjitoarea cea rea a otrăvit mărul, sau a cufundat-o pe prințesă într-un somn de o sută de ani, sau a prefăcut-o într-un monstru hidos. În Povestirile Bardului Beedle, în schimb, întâlnim eroi și eroine care, deși pot comite acte de magie, întâmpină aceleași dificultăți ca și noi când e să-și rezolve problemele. Povestirile lui Beedle au ajutat generații întregi de părinți din toată magosfera să explice acest dureros fapt de viață copilașilor lor: magia provoacă tot atâtea probleme câte rezolvă.

O altă diferență vizibilă între aceste povești și versiunile lor din Lumea Mageamiilor este că vrăjitoarele lui Beedle sunt mult mai active în căutarea norocului decât eroinele basmelor noastre. Asha, Altheda, Amata și Aurelia Iepurelia sunt toate patru vrăjitoare care își iau soarta în mână și trec la acțiune, în loc să cadă într-un somn prelungit sau să aștepte să le returneze cineva pantofiorul pierdut. Excepția de la această regulă – tânăra vrăjitoare fără nume din Inima cea păroasă a Magului – se poartă mai degrabă ca o prințesă din povești, doar că această poveste nu se termină cu „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți“.

Bardul Beedle a trăit în secolul cincisprezece și cea mai mare parte a vieții lui rămâne învăluită de mister. Știm că s-a născut în comitatul Yorkshire, și singurele gravuri care au supraviețuit ni-l înfățișează cu o barbă de-a dreptul luxuriantă. Dacă povestirile lui reflectă întocmai părerile lui personale, se pare că avea o părere destul de bună despre Mageamii, pe care îi considera mai degrabă ignoranți decât răuvoitori. Avea o părere proastă despre Magia Neagră și era convins că cele mai condamnabile excese ale vrăjitorilor erau provocate de însușiri omenești, cum ar fi cruzimea, indiferența, sau aroganța care îi făceau să abuzeze de propriul lor talent. În aceste povestiri nu triumfă eroii și eroinele care dispun de cele mai mari puteri magice, ci aceia care dau dovadă de bunătate, cumpătare și ingeniozitate.

Traducere din engleză de Florin Bican

Răsfoiește aici Povestirile Bardului Beedle.