Cele mai frumoase povești despre Bine și Rău

Ce faci când binele și răul nu mai sunt deloc ce par a fi și când unul stă să-i ia locul celuilalt? Scrii o serie tradusă în 35 de limbi și vândută în peste 4 milioane de exemplare. Știți deja la cine mă refer: la scriitorul care-a spart granițele basmelor și a creat un univers în care pot coexista și răul, și binele, și frumosul, și urâtul. Nimeni altul decât Soman Chainani, autorul supercelebrei serii fantasy Școala pentru Bine și Rău, publicate de Editura Arthur, pe care am avut ocazia să-l întâlnesc la începutul lui septembrie într-un dialog online în cadrul FestivalYA 2024, eveniment organizat de librăriile Cărturești.

Pentru că nu s-a regăsit niciodată nici în variantele clasice, nici în interpretările de tipul Disney, Chainani a propus propria perspectivă asupra basmelor. În volumul Fiare și frumusețe. 12 povești periculoase, apărut la editura Youngart în traducerea Iuliei Arsintescu, Albă ca Zăpada simte pe pielea ei discriminarea, Scufița Roșie nu se mai lasă păcălită, Frumoasa Adormită și Rapunzel își iau soarta în mâini, iar Hansel și Gretel descoperă bucuria de a fi iubiți. Nu puteam să nu vorbim și despre acest volum care este o plăcere de la un cap la altul, mai ales dacă îți plac reinterpretările, trimiterile intertextuale și frazele lustruite ca un maestru bijutier, până ajung la perfecțiune. Ca aceasta: „Nimeni nu-i vede pe lupi, la fel cum nimeni nu vede roua înainte să cadă pe frunze.” Cât de mult trebuie să citești, să scrii, să ștergi și să rescrii la viața ta până să ajungi să dai propoziția asta dintr-un foc?! Căci autorul ne-a mărturisit că Fiare și frumusețe este volumul pe care el, editorul și redactorul au intervenit cel mai puțin, ieșind din prima (aproape) în forma publicată.

Nu știu dacă ține de faptul că a fost educat în cultura americană, că e absolvent de Harvard sau că efectiv este un om educat punct și un scriitor profesionist, dar prestația lui Chainani la Festival a fost impecabilă. Tot numai un zâmbet, interesat de traducerile cărților lui în românește, atent la întrebările tinerilor cititori și răbdător să răspundă la toate curiozitățile noastre. Probabil a mai primit întrebările alea de sute de ori, de peste tot din lume. Dar nici măcar pentru o secundă nu a lăsat impresia că e iritat că iar trebuie să repete aceleași și aceleași lucruri. Defel. A răspuns cu entuziasm, ca și cum atunci ar fi fost prima dată când oferă acele insighturi. Profesionist, ce să mai!

Deșiiiii, nu bag mâna în foc, dar am o bănuială că unele întrebări chiar i-au fost adresate pentru prima dată. Mai ales ultima, pe care mi-a suflat-o cu mult fler Simona Stoica: „Trimite trei autori, morți sau vii, la Școala pentru Bine și trei la Școala pentru Rău. Evident, vrem să-ți justifici – măcar puțin – decizia.” Să te vedem, domnule Chainani! Dar da, s-a descurcat excelent.

Cât despre cititorii care au participat la eveniment, au fost o bucurie, nu alta. Se vedea (la cei care aveau camerele pornite😊) că le-au plăcut foarte mult cărțile și că sunt încântați să poată vorbi cu scriitorul însuși. Au fost dezinvolți să adreseze întrebări în engleză, să-și exprime nelămuririle (Care-i faza cu Agatha și Tedros? De ce l-a omorât pe personajul acela? Cu ce personaj se identifică cel mai tare? Și tot așa.). Nu au ezitat să-și mărturisească pasiunea. Și au primit, cum spuneam, feedback pe măsură.

*

Soman Chainani s-a născut în statul Florida din SUA, a studiat literatură la Harvard și are studii postuniversitare în film la Columbia University. În 2013 a debutat cu primul volum al seriei Școala pentru Bine și Rău, ajungând rapid pe lista de bestsellere The New York Times. Primul volum a fost adaptat într-un lungmetraj produs de Netflix, avându-le în distribuție pe Cate Blanchett și Charlize Theron. Când nu scrie, Chainani joacă tenis (de care este absolut îndrăgostit), citește și face filme, cu care participă la festivaluri prin întreaga lume. Dar cel mai mult îi place să scrie. A terminat un roman grafic, iar acum lucrează la un roman mai orientat spre politică, în care un adolescent devine președintele Statelor Unite. Nu pot să nu vă mărturisesc că, din câte ne povestea în timpul Zoomului, ideea m-a trimis cu gândul la primul volum din trilogia Casa a lui Alex Moldovan. Până aflăm mai multe despre romanul lui Chainani, dacă nu ați citit Casa. Cartea întâi, v-o recomand tare de tot.

Credit foto @ Irvin Rivera

Care e faza cu binele și răul și cu o școală unde să înveți așa ceva? De unde până unde a decis Chainani să se ia la trântă cu vechile dihotomii? Ne-a povestit chiar el în dialogul de la FestivalYA. Când era mic, el și frații lui și-au dorit mult de tot să aibă și ei un joc video, ca toți copiii vremii. Dar părinții nu și nu. Că ce le trebuie lor PlayStation sau Nintendo? Atât de mult i-au bătut la cap că vor jocuri, că părinții au cedat și într-o zi copiii s-au trezit acasă cu o cutie măricică. Gata, și-au spus ei, s-a zis cu plictiseala! Intrau și ei în rândul copiilor normali. Doar că, surpriză! În cutie nu erau jocuri, ci casete video VHS. Pentru cei mai tineri dintre cititori, casetele astea sunt niște paralelipipede negre, cu o bandă înăuntru pe care erau înregistrate diverse videouri și care puteau fi văzute după ce casetele erau introduse într-un aparat video. Adică un alt paralelipiped (de obicei tot negru), dar mai mare, conectat la televizor. Ei bine, pe aceste casete primite de Chainani și frații lui erau cam toate desenele și filmele Disney. Sigur că au strâmbat din nas, că ei voiau jocuri, nu filme animate. Dar, până la urmă, nu au avut încotro și în următorii ani au tot văzut și revăzut interpretările Disney la basmele clasice. A simțit Chainani încă de atunci că ceva nu e în regulă, că prea e totul edulcorat, că bunii prea sunt buni (și câștigă mereu), că răii prea sunt răi, dar abia prin facultate a început să-și pună întrebări și să-i vină ideea de a scrie povești în care să dinamiteze vechile stereotipuri Disney.

A început cu primul volum din Școala pentru Bine și Rău. După ce a fost refuzat de cincisprezece edituri, a șaisprezecea a acceptat să-l publice. Nimeni alta decât HarperCollins, unul dintre giganții editoriali ai lumii. Succesul a venit imediat, așa că au mai urmat cinci cărți din serie. Cel de-al șaselea, și ultimul volum, va fi publicat în curând la Editura Arthur.

Școala pentru Bine și Rău este povestea lui Sophie și a Agathei, două prietene din Gavaldon, care ajung la cele două școli legendare. Dacă vă place ficțiunea fantasy centrată în jurul unei școli, seria asta este pentru voi (fani Harry Potter, la voi mă uit). Doar că, spre deosebire de alte cărți cu eroi, antieroi și școli magice, seria lui Chainani nu mai separă atât de clar și abrupt cele două lumi. Cine pare destinat Binelui nimerește la Rău (Sophie cea iubitoare de roz și fapte bune, desigur), iar fata crescută în cimitir, numită de toți vrăjitoare e dusă la Școala pentru Bine, spre surprinderea tuturor, dar mai ales a ei și a lui Sophie. Nici pe parcurs lucrurile nu rămân în alb și negru (pardon, în roz-bleu ciel-auriu) și negru. Căci fetele, colegii lor și profesorii schimbă taberele, trec dintr-una în alta, pe măsură ce acțiunea se complică, pericolele se înmulțesc și prietenia dintre Sophie și Agatha e tot mai mult pusă la încercare.

Școala pentru Bine și Rău, Editura Arthur

Umorul este una dintre armele secrete pe care Soman Chainani se bazează în lunga sa poveste. Cu cât ajungi să cunoști mai bine personajele, cu atât descoperi mai multă ironie, mai mult umor, că nici nu vei mai ști care ți-a plăcut mai mult la început. Vei fi când team Sophie, când team Agatha, când team Clarissa, când team lady Lesso. Și lista poate continua. De exemplu, cum să nu te prăpădești de râs când, după ce-și ia la revedere de la Galvaldon așa...

„— Rămas‑bun, Gavaldon! Rămas‑bun, ambiții mici!

Rămas‑bun, mediocritate...”

... Sophie ajunge în Turnul Nefericiților (adică al ticăloșilor, în limbajul Școlii). Care arată așa: „amenințător, înnegrit și colțuros, cu turle ascuțite, care străpungeau norii de furtună precum dinții unui monstru.”

Cât despre camera 66 în care a nimerit ce să mai spun? „Odată ca niciodată, se poate să fi fost o cameră drăguță și primitoare, înainte să‑i dea cineva foc. Pereții de cărămidă erau făcuți scrum. Urme maro și negre de arsură se întindeau pe tavan, iar podeaua era acoperită cu vreo doi centimetri de cenușă. Până și mobila părea pârlită.”

Vă imaginați deja cum arăta, pe de altă parte, Școala Fericiților, unde pasărea uriașă a dus-o pe Agatha. Dar să vă ajut un pic: „sclipea în ceața luminată de soare, cu turnuri de sticlă roz și albastră, care se ridicau deasupra unui lac strălucitor.”

Nu pot să nu vă spun și despre cursurile pe care cele două fete le au:

Urâțire versus Înfrumusețare

Pregătire pentru Acoliți versus Norme de Etichetă pentru Prințese

Blesteme și Capcane Mortale versus Comunicare cu Animale

Istoria Ticăloșilor versus Istoria Eroilor

Cât despre manuale, ele vorbesc de la sine:

Cele mai bune monologuri ale ticăloșilor, ediția a II‑a

Vrăji pentru suferință, anul I

Ghidul începătorului într‑ale răpirii și crimei

Cum să îți accepți urâțenia dinăuntru și dinafară

Cum să gătești copii (conține rețete noi!)

Bineînțeles că nu poate lipsi prințul fatal. Care este nimeni altul decât Tedros, fiul Regelui Arthur. Dacă mă întrebați pe mine e cam grețos de perfect cu părul lui auriu, brațe pline de mușchi și uniformă impecabilă. Dar nu la fel crede și Sophie. Noroc că va avea timp să descopere și multe alte secrete.

*

„Bătălia” lui Chainani cu fanteziile de tip Disney s-au concretizat mai direct în Fiare și frumusețe. 12 povești periculoase. Aici a rescris basme clasice într-o cheie modernă, dar și, în același timp, mai apropiată de versiunile originale ale poveștilor: mai dure, mai sângeroase și mai puțin preocupate să-i ducă pe cititori, mici sau mari, în lumi complet rupte de realitate, în care totul e roz, frumos și bun. Obiectivul lui Chainani a fost, cum spune într-un interviu, să-i ajute pe cititori să-și recupereze basmele „furate” de Disney, să le redea statutul de „ghiduri de viață pentru copii și adolescenți”.

Fiare și frumusețe. 12 povești periculoase, Soman Chainani

Ilustrații de Julia Iredale

Traducere din limba engleză de Iulia Arsintescu

Editura Youngart

Dar asta nu înseamnă că în poveștile rescrise de Chainani nu există frumusețe sau bunătate. Dimpotrivă ele, alături de iubire, stau în centrul fiecărui basm. Doar că personajele nu le primesc de-a gata. Trebuie să lupte, să îndure, să fie istețe și viclene, să aibă curaj, să riște pentru a le putea dobândi sau scoate la iveală. Cum e cazul Scufiței Roșii, care-l păcălește zdravăn pe lup (dacă vă plac adaptările și sunteți în căutare de una pentru cititori mai mici, nu ratați Cui i-e frică de Scufița Roșie? scrisă și ilustrată de Georgiana Chițac). Sau cazul Albei ca Zăpada, care, alungată de la castel de mama vitregă se refugiază în casa piticilor, și ei alungați din regatul vecin pentru că erau diferiți. Iar dacă prima dată fata cade în plasa vrăjitoarei, a doua oară își ia soarta în mâini și i-o plătește cu aceeași monedă. Sau ca Jack, cel care nu se mai lasă călcat în picioare de mama tiranică și-l salvează și pe soțul/sclavul hidoasei creaturi din vârful vrejului. Pentru că înțelege că între bine sau rău nu e nimic magic. E altceva: „Dar într-o bună zi, curând, se va trezi într-un șuvoi dulce de lapte și va înțelege că vițelușa a crescut, la fel ca el, în ciuda sorții, tot așa cum a crescut vrejul de fasole care urcă spre cer, fasole pe care oamenii o numesc ma­gică, și când de fapt singura magie de care a avut nevoie a fost iubirea.”

Poate cea mai impresionantă poveste este Barbă-Albastră, cea care, spunea Soman Chainani, a fost și cel mai greu de scris, din cauza încărcăturii emoționale. Și cum să fie altfel, când povestea lui Pietro cel atât de diferit începe așa: „Când vine bărbatul cu barbă albastră, niciun băiat nu vrea să meargă cu el. Asta îl alarmează pe directorul orfelinatului, căci fiecare băiat tânjește după un cămin departe de pa­turile ude, de terciul împuțit și de bătăile ritualice care păstrează ordinea. Atmosfera apăsătoare e menținută înadins: cum altfel să-i faci pe băieți să se frece bine pe față și să zâmbească cu gura până la urechi când vine următorul cuplu, un bărbat și o femeie bineintenționați aflați în căutarea celui mai puțin sălbatic dintre ei ca să-l numească al lor?”

La FestivalYA am vorbit cu Soman Chainani despre cum mai citim astăzi basmele clasice, cum mai facem loc antitezelor în lumea reală, despre cum se construiește o lume fantastică, cum se adaptează ea într-un film, dar și despre toate curiozitățile cititorilor. Partea faină? Dacă nu ați reușit să luați parte la eveniment găsiți toate aceste răspunsuri în cărțile lui. Ba chiar și mai mult de atât! Găsiți povești bune, suspans, prietenii, iluzii și deziluzii, povești de iubire și de răzbunare. Găsiți de toate. Ca-n viață.