Miruna Șmit: „Natura e sursa mea principală de inspirație"
Miruna Șmit a scris și desenat Ruine, cea mai nouă apariție din la editura Grafic. Așa că am stat de vorbă cu ea, încercând să aflu mai multe despre viața unei autoare de benzi desenate. Iată ce spune chiar ea:
Sunt pasionată de povești și încerc să le experimentez în cât mai multe medii artistice: cărți ilustrate, benzi desenate, animații, jocuri video. Îmi doresc ca, la rândul meu, să-mi împărtășesc altora ideile și poveștile. Îmi place să lucrez în foarte multe tehnici, și de multe ori încerc să adaptez tehnica, stilul și mediul la genul de poveste pe care o zic. Natura este inspirația principală a oricărui proiect la care lucrez, iar unul dintre artiștii mei preferați este Hayao Miyazaki. Mă fascinează reprezentarea naturii în filmele și manga-urile sale, atât vizual cât și la nivelul poveștii și conceptului.
Cum ai descoperit benzile desenate?
Când eram mică îmi plăceau mult revistele W.i.t.c.h care conțineau benzile desenate scrise de Elisabetta Gnone și desenate de Alessandro Barbucci și Barbara Canepa. Am fost o mare fană a universului W.i.t.c.h și mi-a plăcut mult și seria animată de pe Jetix. Obișnuiam să colecționez și revistele Garfield. Din păcate, pe atunci nu erau așa multe BD și comics în librării, iar singurele benzi desenate le găseam în revistele pentru copii.
Barbucci și Canepa sunt, într-adevăr, desenatori geniali care au creat o adevărată școală de BD la ei acasă, în Italia. Dar în Ruine se simte mai degrabă influența desenatorilor din noua generație, precum Tim Probert. Mă înșel?
Nu, chiar deloc. Chiar acum, seria mea preferată de benzi desenate este Lightfall de Tim Probert. Aștept cu nerăbdare volumul 3. Îmi plac mult cele două personaje, Cad Galdurianul, un extraterestru dintr-o rasă crezută dispărută, și Bea, o adolescentă umană, fiica adoptivă a unui vrăjitor… purcel. Mă atrag întotdeauna benzile desenate cu lumi unice și complexe, cele care își acordă spațiu suficient pentru cadrele în care sunt descrise ținuturile fantastice. O altă bandă desenată care mă inspiră este Kairos de Ulysse Malassagne. Îmi place stilul simplificat și lumea dragonilor în care ajunge protagonistul. Povestea e foarte interesantă și finalul atipic și curajos.
Când ai început să lucrezi la Ruine - și de ce?
Am început Ruine acum trei ani pentru că mi-am dorit sa fac o bandă desenată în care povestea să fie o interpretare personală a structurii basmului clasic. Mi-am propus să redau în mod deosebit ținuturile pe care le străbate protagonista în călătoria ei inițiatică. Mă fascinează cadrul natural, iar una din preocupările mele principale este reprezentarea lui și crearea unei atmosfere care să-i captiveze pe cititori.
Unele dintre ilustrațiile tale de pe ArtStation și Instagram sunt adevărate povești. Te-ai gândit vreodată să le extinzi în BD-uri de o pagină, așa cum fac Andrew Tsyaston sau Debbie Tung?
Îmi place să lucrez la proiecte mai lungi și mai complicate. Vreau să spun povești atmosferice, care se desfășoară pe mai multe pagini. Ilustrațiile pe care le fac din când în când sunt adesea un mod prin care ies din ritmul unui proiect mai lung. Mă ajută la împrospătarea creativității.
Ce urmează după Ruine?
Am început să lucrez la două proiecte de ilustrație de carte și la un proiect de animație pe partea de visual development (adică definesc în culori și forme lumea în care se petrece povestea, concentrându-mă mai ales asupra atmosferei). Urmează proiecte în tehnici și medii diferite. Vreau să experimentez cu modurile în care poate fi comunicată o poveste și să găsesc variantele cele mai captivante și distractive de a o transmite. Abia aștept să definitivez proiectele și să le pot împărtăși ⎼ cine știe, unul dintre ele ar putea fi o nouă carte. :)
