Maria Surducan: „am înlocuit noi focul din vatră cu lumina ecranelor, dar asta nu schimbă, de fapt, mare lucru.”
Maria Surducan a început să descopere basmele pe la vârsta de trei ani, în casa bunicilor. A ilustrat Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte și a adaptat în bandă desenată Prâslea cel voinic și merele de aur și Cele douăsprezece prințese dansatoare. Împreună cu sora ei, Ileana Surducan, face o incursiune în lumea imaginară a copiilor, populată de personaje de basm, în romanul grafic Vacanța lui Nor. Scrie scenariul pentru Știma apelor, roman grafic ilustrat de Anna Benczédi.
Care a fost primul contact cu lumea basmelor?
Am în amintire o versiune a Albei ca Zăpada care se derula în casa bunicii mele. Cred că mi-a spus mama povestea și eu mi-am închipuit-o pe vrăjitoare venind cu mărul otrăvit la poarta noastră și pe prințesă măturând prin curte.
Îi spun că mi se pare cam horror faza asta și întreb dacă crede că anumite basme pot avea efecte negative asupra copiilor și dacă n-a avut vreo traumă cu regina și Albă ca Zăpada. „Nici poveste,” îmi scrie, „aveam sentimentul foarte clar că basmele nu sunt reale, chiar dacă mi le închipuiam în locuri reale.”
În copilărie aveai un basm preferat pe care voiai să-l asculți sau recitești la nesfârșit?
Am ascultat de nenumărate ori discul de vinil cu Povestea lui Harap Alb :).
Care crezi că este cel mai important ingredient magic al basmelor?
Aș spune că nu magia e ingredientul cel mai important în basme, ci certitudinea că binele va învinge, că există un sens în haosul care ne înconjoară și că faptele își vor primi răsplata cuvenită. Magia e un instrument în narațiune, o hiperbolă a uimirii pe care o simțim în fața lumii, care traduce norii în balauri, izvoarele în apă vie și apă moartă și dușmanii în zmei.
Care crezi că este locul basmelor în lumea contemporană?
Oamenii nu sunt foarte originali când vine vorba să inventeze povești. Și, de fapt, nici nu vor povești noi - farmecul basmelor nu e în „și oare cum o să se termine”, ci în „știm cum se termină, hai să vedem cum ajungem acolo”. Sigur, credem toți că nu vrem să aflăm sfârșitul și ne ascundem sub pietre de frica spoilerelor, dar am învățat pe pielea noastră că o încheiere cu totul și cu totul de neprevăzut e o cruntă dezamăgire care scufundă povestea. Așa că locul basmelor e acolo unde-a fost dintotdeauna, am înlocuit noi focul din vatră cu lumina ecranelor, dar asta nu schimbă, de fapt, mare lucru.
Ce alt basm ai vrea să adaptezi în bandă desenată?
Ileana Simziana de Petre Ispirescu, dar varianta oltenească în care protagonista/ protagonistul fără nume rămâne cu zmeoaica, nu cu prințesa care dă titlul basmului.
Urmărește cel mai nou proiect de benzi desenate, webcomicul Fisksoppa, creat în colaborare cu Ileana Surducan. Pe Maria o poți găsi și pe instagram: @mariasurducan.
Mâine vei putea citi interviul cu Florin Bican, pe blogul editurii Arthur. Iar aici poți citi introducerea în tema dosarului nostru.
a consemnat Matei
