8 motive pentru care Dani G. și grimoarul pierdut de Alex Moldovan îți face vacanța mai bună
Am două vești. Una bună și una tot bună. Nici nu știu cu care să încep. Hai că mă opresc mai întâi la cea pe care o așteptam cu toții de mai mult timp: OLGUȚA devine FILM! Da, ați citit bine! Protagonista seriei lui Alex Moldovan va avea propriul său lungmetraj. Pentru că nu-i de ici, de colo să găsești actrița potrivită pentru un asemenea rol, compania de producție a organizat un casting în patru orașe din țară (București, Cluj-Napoca, Timișoara și Iași), iar cititorii mici și mari și-au putut vota puștoaicele preferate, urmând să aflăm în curând cine o va interpreta pe pișichera fată roșcată, pasionată de jazz și filme vechi. Ah, nu mă pot opri din repetat asta: Olguța devine film! Iuhu!
A doua veste foarte bună este despre cealaltă serie a lui Alex Moldovan publicată de Arthur. Aventurile lui Dani G. continuă cu al treilea volum, Dani G. și grimoarul pierdut, ilustrat tot de Andrei Măceșanu. Dani, sora lui și motanul Guță au și de data asta o misiune aproape imposibilă, dar miza este uriașă: își pot ajuta mama să-și recapete glasul. Poate că mulți vă veți întreba de ce ar vrea cineva o mamă capabilă să spună întruna „fă curat în camera ta!” și „fă-ți temele!”. Ei bine, Dani și Amandina Savarina, sora lui, au simțit pe pielea lor că mai bine sunt cicăliți în fiecare zi decât să-și vadă mama fără glas.
Cum ne-a obișnuit deja, și în acest al treilea volum Alex Moldovan a îndesat suspans cât cuprinde, a presărat tone de umor și și-a recompensat cititorii fideli cu mici surprize. Bineînțeles că Profesorul Invențio și fiul său nu puteau lipsi, așa că fac ce fac și le dau peste cap toate planurile micilor spioni. Noroc cu flerul lor și (o parte din) tehnologia inventată de tatăl din dotare. Așadar, iată 8 motive pentru care Dani G. și grimoarul pierdut îți face vacanța mai bună:
1. Călătorim și de această dată într-o superdestinație europeană. În primul volum i-am însoțit pe protagoniști în Amsterdam (vă amintiți, probabil, toate problemele pe care le-au avut în avion și la aterizare – dar și de soluția ingenioasă pusă în practică). În al doilea am visat la eclere pe străzile Parisului; chiar am visat – mai țineți minte minunatele eclere cu frișcă naturală și cea mai fină cremă de ciocolată de la Boulangerie d’Aladin? Cum să le uitați dacă pe tot parcursul volumului Chloe le-a tot ridicat în slăvi, dar noi nu am ajuns să le vedem sau să aflăm ce gust au cu adevărat.
Ei bine, în cel de-al treilea volum mergem – n-o să ghiciți – la Barcelona. Și nu oriunde, ci în unele dintre cele mai celebre atracții ale orașului: Museu Nacional d’Art, Biblioteca de Catalunya și, desigur, Sagrada Família. Faptul că Dani călătorește în Barcelona chiar în anul în care se sărbătorește centenarul morții celui mai faimos artist al orașului, Antoni Gaudí, poate fi o coincidență. Dar, dacă am învățat ceva de la personajele lui Alex Moldovan, este că, de cele mai multe ori, coincidențele sunt doar rodul unor calcule bine făcute și al unor acțiuni cu bătaie lungă. Așadar, da, avem parte de Gaudí din confortul fotoliului nostru; sau al hamacului; sau al scaunului de bucătărie. Sau de unde veți citi fiecare dintre voi noul roman.
2. Dacă până acum ne-am obișnuit ca știința să lege și să dezlege lucrurile în seria Dani G. (de la invențiile trăsnite ale tatălui lui Dani și ale Profesorului Invențio la rețeta misterioasă de tartine cu ou), de data aceasta magia își face loc și condimentează întreaga aventură: cărțile de leacuri a lui Golarte Justiniano de Colmenares își au propriile mecanisme de apărare, nelăsându-se folosite (de fapt, nici măcar deschise) de mâini nepregătite. Puterea vrăjitorului spaniol pedepsit de Inchiziție călătorește peste secole și e cât pe ce să le vină de hac lui Dani și echipei sale. Noroc că apar în scenă:
3. Mătușile salvatoare. Mai exact, cele două mătuși, Amandina și Savarina, care făceau parte din Confederația Oligarhică a Mătușilor Alienate (C.O.M.A.). Dacă ați citit David Walliams, știți că mătușile pot fi îngrozitoare. Dar, dacă ați citit Olguța, ați aflat că mătușile pot fi chiar șmechere și că te pot scoate din multe belele. Din păcate, mătușile din cartea lui Alex Moldovan au o problemă. Dar Dani și Amandina Savarina reușesc să treacă peste acest „mic” inconvenient rostind cuvintele potrivite: „Abracadabra, Hocus Pocus Preparatus!”. Și trec chiar și peste prea marea afecțiune de care dă dovadă una dintre femei:
„— Da, puiule, a zis Amandina! Ne‑ați chemat? OMG…
— …să nu‑mi spui că sunteți la inchisoare…! a zis cealaltă mătușă.
— Ba da! Și e musai să evadăm. Și nu‑mi mai spune „puiule“, te rog. O să creadă oamenii ăștia că‑s copil mic.
— Scuze, puiule. Nu‑ți mai zic. Bănuiesc că vreți să plecați de aici.”
O să ziceți că am scăpat un mic spoiler cu închisoarea. Credeți-mă. Ăsta e cel mai mic neajuns al fraților spioni. O să vedeți.
4. Motanul vorbitor. Știu, Guță apare și în celelalte volume, nu e chiar o surpriză. Dar cât de tare este să citești încă un roman cu un motan negru vorbitor, pe care-l cheamă Guță și care are replici de pus la rană, nu alta:
„— Miau, imi cer scuze, eu sunt de vină. Dar să știți că singurele legi pe care le‑am incălcat sunt cele ale fizicii, dar și pe acelea pentru puțin timp.
— Poftim? am făcut uimiți eu și Amandina Savarina.
Guță a ridicat din umeri.
— Am folosit scutul electromagnetic de invizibilitate pentru a intra in față la coada pentru bobițe de pisici. N‑o să se mai intample. Acum putem pleca, căpitane?”
În plus, aflăm câte ceva și despre un strămoș îndepărtat al pisoiului, căruia îi plăcea să mănânce hering împuțit, vechi de cinci zile, cu șoricei murați.
5. Alex Moldovan nu și-a dezamăgit cititorii fideli nici de data asta și le-a pregătit câteva capitole mai „speciale”, numai bune să înainteze rapid în poveste și să capete aplauzele admirative ale părinților, profesorilor și cui se mai nimerește prin preajmă.
6. Ca totul să fie și mai frumos, din Dani G. și grimoarul pierdut aflăm și cum poți fi scutit de făcutul temelor chiar de propriul tată. Știu, pare de domeniul ficțiunii, dar e posibil. Numai că implică trei exemplare rătăcite dintr-o carte foarte veche, niște blesteme, o călătorie cu multe peripeții, poliția spaniolă, niște gratii și tot așa. Dar ce nu facem noi ca să scăpăm măcar într-o zi de teme! Sau, cel puțin, să le amânăm un pic.
7. Un alt motiv pentru care Dani G. și grimoarul pierdut (dar și celelalte volume din serie) este o lectură pe cinste sunt propoziții ca acestea: „Ne‑am înarmat cu răbdare și cu câteva puști automate și grenade fumigene și am pornit spre Biblioteca de Catalunya. Eram deciși ca de data asta să n‑o mai dăm în bară.” Ușurința de a nu veni în întâmpinarea așteptărilor, sarcasmul, ironia și autoironia sunt deja mărci înregistrate ale prozei lui Alex Moldovan.
8. Ultimul, dar nu cel din urmă motiv pentru care Dani G. și grimoarul pierdut îți face vacanța mai bună este faptul că înveți ce este un „grimoar” și ai ocazia să câștigi în glorie orice joc de mima. Puneți pe cineva să mimeze așa ceva și vă asigur că nici Lionel Messi nu s-a simțit atât de bine când a egalat în minutul 83 în meciul cu Egipt de la Campionatul Mondial. Ce să mai! O să fiți eroul zilei – exact ca Enzo Fernández, care a dus Argentina mai departe în optimi, în același meci fatidic pentru campioana en titre.
Dacă cele opt motive de mai sus nu v-au convins că Dani G. și grimoarul pierdut îți face vacanța mai bună, vă propun s-o citiți și să găsiți tot pe atâtea contraargumente. De fapt, vă provoc! Acceptați?
