Pisica pe acoperisul fierbinte. Menajeria de sticla. Camino Real

Fostul mare sportiv Brick se ține departe de soția lui și de restul familiei sale, înecându-și amarul în alcool. Laura, fata unei mame autoritare care încearcă să-și compenseze eșecurile proiectându-și asupra fiicei toate speranțele, se izolează în compania unor obiecte la fel de fragile ca ea. Camino Real pare să fie capătul lumii, locul unde fiecare personaj vorbește altă limbă. Cele trei piese reunite în acest volum reflectă, fiecare dintre ele, fețe diferite ale alienării, și îmbogățesc repertoriul clasic al marilor scene de pretutindeni. 

Nu, legile tăcerii nu funcţionează… Nu, pentru mine legile tăcerii nu funcţionează. Când ceva îţi macină memoria sau imaginaţia, nu-ţi poţi impune legea tăcerii, e ca și cum ai zăvorî ușa unei case în flăcări, în speranţa că o să uiţi de incendiu. Dar faptul că eviţi să înfrunţi focul nu-l stinge. A ţine un lucru sub tăcere nu face decât să-l dilate, să-l amplifice, să-l intensifice. Crește și te macină în tăcere, devine malign…

De ce să o citești 

• Este cea mai pasionată şi mai bine formulată expunere a izolării umane.

• Camino real este o piesă care pare să fi fost smulsă dintr-un suflet de om, o poveste spusă de un idiot, ceea ce necesită totodată foarte multă suferință și foarte mult curaj.

• Poezia și compasiunea piesei (Menajeria de sticlă) o fac să sune mereu adevărată, cu pasaje care-ți taie inima ca un cuțit.

Opinii editoriale

„Williams e interesat în primul rând de pasiune, de extaz, de crearea unei sinteze a sentimentelor sale contrare. Sigur, e foarte probabil ca un antropolog să observe cum că imaginea Sudului descris de Williams e nereprezentativă. Probabil că așa și e, dar intensitatea cu care simte ceea ce simte este atât de profundă, de mare, încât întrezărim o altfel de realitate; și anume, o realitate a spiritului, mai curând decât una a societății.” - Arthur Miller

„Poezia și compasiunea piesei (Menajeria de sticlă) o fac să sune mereu adevărată, cu pasaje care-ți taie inima ca un cuțit. (...) O capodoperă.” - Daily Telegraph

„Există oameni care consideră Camino Real drept cea mai bună piesă a lui Tennessee Williams, și probabil că au dreptate. Este o piesă care pare să fi fost smulsă dintr-un suflet de om, o poveste spusă de un idiot, ceea ce necesită totodată foarte multă suferință și foarte mult curaj.” - The New York Times

Detalii inedite din biografia autorului Tennessee Williams 

Tennessee Williams (1911-1983) este unul dintre cei mai străluciţi dramaturgi americani; personalitate puternică, darautodistructivă, Williams a fost alcoolic, dependent de amfetamine şi de barbiturice, dar în acelaşi timp decorat de către preşedintele Jimmy Carter în 1980; orientarea sa sexuală a fost făcută publică de revista Time în anii 50. Williams a avut o copilărie fericită pe meleagurile natale (Columbus, Mississippi), dar când s-a mutat în St. Louis, Missouri s-a trezit dintr-o dată îngrădit într-un nou decor. Așa că singurul său refugiu a fost literatura și, încă de la o vârstă fragedă, a început să scrie. Williams a început să scrie povești și poezii în anul 1924 pe o mașină de scris la mâna a doua, pe care o primise în dar de la mama lui. Opera sa viitoare a fost influențată foarte mult de familie: o atmosferă tensionată domnea adesea în casă, datorită mariajului disfuncțional. Boala mintală a sorei sale avea să stea la baza celebrei piese Un tramvai numit dorință.
Scriitor prolific, autor de piese de teatru, poezii, nuvele, memorii, un roman, a marcat dramaturgia americană prin personajele sale memorabile. A primit Premiul Pulitzer (1948) pentru Un tramvai numit dorinţă şi pentru Pisica pe acoperişul fierbinte (1955), New York Drama Critics’ Circle Award pentru Noaptea iguanei (1952) şi Tony
Award for Best Play pentru Trandafirul tatuat (1952). Tennessee Williams s-a stins din viaţă
într-o cameră de hotel new-yorkeză, la 25 februarie 1983.