Este foarte greu să transpui, în scris, entuzismul și toate efectele pe care le-a stârnit, la prima lectură, o carte care pentru tine e nouă și proaspătă, dar care, într-o altă cultură, are deja statutul canonizat de roman-cult, de reper literar ferm pentru o mulțime de teme esențiale: viața imigranților în cartierele mărginașe din Brookly, la începutul secolului trecut, povestea formării unei tinere femei, crescută în sărăcie lucie, într-o familie de imigranți, istoria conflictelor rasiale și de clasă din aceeași Americă, periferică și aspră, lupta muncitorilor pentru sindicalizare și plaga sărăciei într-o societate care glorifică banii și succesul individual.

În Brookly crește un copac acoperă toate aceste teme și le dizolvă într-o poveste care pornește de la viața unei fete tinere, Francie Nolan și înglobează nu numai aerul unui timp și al unui loc, ci experiențe și moduri de cunoaștere care rămân valide și pline de sens oricare ar fi contextul. Atunci când demarează romanul, în 1912, Francie Nolan are 11 ani și, chiar dacă trăiește într-o familie teribil de strîmtorată finaciar, își găsește propriile bucurii solitare. Citește zilnic câte o carte de la bibliotecă, de exemplu, iar cu puținii bănuți primiți după ce a vândut gunoaie recuperabile, își ia napolitane mentolate de care se bucură într-o după amiază de sâmbătă. Nu va fi mereu așa, pentru că sărăcia cruntă în care trăiesc o va forța să muncească pentru a-și susține familia și o va arunca în situații de viață care o pun în pericol, care o agresează și o schimbă.  

Francine Nolan e fiica lui Johnny Nolan și a lui Katie Rommely, el descendent irlandez, alcoolic și sentimental, chelner și cîntăreț de ocazie, ea austriacă crescută în America, nevoită să muncească din greu ca femei de serviciu ca să nu moară cu toții de foame. Francine mai are un frate, pe Neeley, împreună cu care sortează gunoaie, și care, deși e mai mic decît ea, păstrează banii câștigați de amândoi, pentru că el e băiat, iar la acea vreme asta justifica orice întâietate. La fel cum criteriile rasiale justificau orice agresiune în Williamsburg, cartierul sărac din Brooklyn unde locuiesc cu toții. Povestea ei prinde încrengături din întregul cartier, îi conține atmosfera, locuitorii, dramele, suferințele și pierderile, poveștile de familie și faliile de trecut care încă îi modelează prezentul. Este, s-a spus asta în multe cronici, un bildungsroman dickensian, cu un personaj feminin în centru, care, până la 17 ani trăiește cât alții într-o viață și care ajunge să etaleze, lipsindu-se de orice artificii retorice, niște valori prețioase în orice lume ar fi crescut: sensibilitate, curaj, empatie, curiozitate și o putere rară de a rezista într-o lume agresiv și nedreaptă.

Este cât se poate de adevărat că povestea ei este poveste familiei din care vine, a unor legături emoționale foarte intense, a unor pierderi irecuperabile, dar, în același timp, este și povestea unui cartier prăpădit, care oglindește, în mic, dezechilibrele și injustețea unei Americi neașezate. Mai este și povestea sensibilă și plină de tandrețe a unor vise, a unor atașamente și a unor fidelități. Este scrisă atât de limpede și are un impact atât de direct, încât nu simți cum trec paginile. Este necosmetizată, autentică, impregnată de ecourile autobiografice ale autoarei înseși, așadar, purtătoarea unor măturii personale și transformatoare. Este, pe scurt, o carte care merită să fie descoperită și metabolizată de orice cititoare și cititor care vor să rămână deschiși către complexitățile adesea neverosimile ale vieții, dar care, atunci când sunt aduse și explorate  în literatură, lasă loc pentru înțelegere, pentru frumusețe  și pentru posibilitatea schimbării.  

Un text scris de Eliza Ștefan

•                                                                        Traducere din limba engleză
•                                                                          și note de Alexandra Columban
•                                                                           Categorie de vârstă: 12+