De ceva vreme îmi doresc o carte care să mă înveţe tot ce trebuie să ştiu, un cumul de experienţă a altora din care să învăţ. Deocamdată mă aleg doar cu mici fărâme din sute de cărţi pe care le citesc şi îmi rămâne doar să visez la cartea ideală care să îmi uşureze munca.

M-a atras titlul acestei cărţi, dar, citind descrierea de pe spate, mi-am dat seama că nu este deloc despre ce ar fi trebuit să ştiu eu, ci este despre ce ar fi trebuit să ştie personajul narator, Chloe, o liceană populară cu un iubit atlet (până acum clasica poveste din filmele americane pentru adolescenţi). Dar Chloe are o soră autistă, un tată vitreg şi o facultate de ales. Apoi, ea se gândeşte că cel mai bine pentru sora sa, Ivy, ar fi să aibă un iubit, pe Ethan, coleg de clasă de la şcoala specială la care merge Ivy şi se hotărăşte că va face tot ce îi va sta în putinţă ca să îi apropie. Sigur că nu totul decurge aşa cum şi-a propus Chloe, dar nici iţele acţiunii nu se încurcă aşa cum ne aşteptăm noi. Chiar dacă nu era cartea din visele mele, pe mine m-a convins descrierea şi am luat-o. Plus că am făcut un efort inuman să ajung la raftul de sus de tot pe care erau aşezate singurele două exemplare.

Autoarea scrie într-un fel în care nu te mai poţi opri ca tu să-l citeşti. Ce ar fi trebuit să ştiu este una dintre cărţile pe care le citeşti în cel mult două zile, cărţi de care nu am mai avut parte de ceva vreme. Claire Lazebnik a studiat la Harvard şi a publicat numeroase studii despre autism, alt motiv pentru care am avut încredere în ea. Din cartea ei am învăţat indirect multe despre autism, iar cunoştinţele mele vagi (că oamenii din spectrul autist sunt mult mai sensibili la stimulii organelor de simţ şi că au o memorie excelentă) s-au îmbogăţit peste noapte. Cartea ne învaţă să fim toleranţi şi empatici cu noi toţi. Ne mai învaţă şi să nu judecăm oamenii cărora nu le cunoaştem întreaga poveste, să oferim o a doua şansă şi să nu fim răutăcioşi. Cu alte cuvinte, cartea este o adevărată lecţie de umanitate mascată de o poveste pentru adolescenţi, cu îndrăgostire şi liceu, pe care eu cred că ar trebui să o citească şi adulţii.

Claire LaZebnik, Ce‑ar fi trebuit să știu

Traducere din limba engleză de Ruxandra Gogu

Editura Youngart, 2019

Un articol de Andreea Dumitrescu (clasa a XI-a, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, București).

Prima ei povestire a apărut în antologia Lumea-n gamă marțiană - Juniorii, iar cea de-a doua urmează să fie publicată în antologia Când viitorul era mic (în curs de apariție la Editura Arthur). A participat în taberele de creație Locuiește în poveste! din 2018 și 2019.

Îmi plac dimineţile, înainte de ora 7,
când norii sunt în culori calde, și după-amiezile
târzii în care să pot revedea urmele oranj și purpurii ale unei pensule care a pictat cerul. Îmi plac toamna și
mirosul de frunze uscate și cafea, dar nu și gustul cafelei, transportul în comun (un loc al tuturor posibilităţilor) și să ating clanţele ușilor.

Foto © Ema Cojocaru, în tabăra de creație Locuiește în poveste! (Alma Vii, 2019)