Absolut tot despre dragoste
Maddie s-a obișnuit cu rutina ei. Cu tratamentele, cu măsurătorile, cu vigilența și cu grija.
Citește mult, studiază să fie arhitect. Se ține ocupată, în ciuda bolii.
“Am citit mai multe cărți decât tine. Nu contează câte ai citit. Eu am citit mai multe. Crede-mă. Am avut tot timpul din lume.
În camera mea albă, pe pereții mei albi, pe rafturile mele strălucitor de albe, cotoarele cărţilor asigură singura culoare. Toate cărțile sunt nou-nouţe și cartonate - fără ediţii broşate, fără să fie la mâna a doua și acoperite de microbi.
Ajung la mine din Afară, decontaminate şi sigilate în vid într-un ambalaj de plastic. Mi-ar plăcea să văd maşinăria responsabilă de asta. Îmi imaginez fiecare carte circulând pe o bandă de transport albă spre nişte stații dreptunghiulare albe, unde brațe robotice albe le șterg de praf, le lustruiesc, le dau cu spray și le sterilizează în diferite feluri, până când sunt considerate suficient de salubre ca să ajungă la mine.
Când soseşte o nouă carte, prima mea sarcină e să-i îndepărtez ambalajul, procedeu ce implică o foarfecă şi cel puțin o unghie ruptă. A doua e să-mi scriu numele pe cea de-a doua copertă: proprietatea lui Madeline Whittier.”
S-a obișnuit cu toate.
Până când Olly a apărut în fața casei ei.
Unele lucruri sunt sigure. Venirea anotimpurilor, de exemplu. Temperatura la care fierbe apa.
O altă certitudine este venirea lui Olly și faptul că va schimba totul și că va fi dureroasă.
Dureroasă și incredibilă. Dar, pe scurt, un DEZASTRU.
Toate ezitările mele se evaporă și îmi strecor mâna într-a lui. Degetele ni se aşază unde trebuie, ca şi când ne-am ține de mână aşa de-o viaţă. Nu ştiu cum se face că distanta dintre noi se micşorează. S-a mişcat el? Eu?Acum suntem unul lângă altul, coapsele atingandu-se, antebraţele calde lipite, umărul meu apăsându-i partea superioară a brațului. Iși freacă degetul mare de-al meu schițând un traseu între încheietura degetului şi cea a mâinii. Pielea mea, fiecare celulă individuală, se aprinde.Oamenii normali, ne-bolnavi, fac asta tot timpul? Cum supravieţuiesc senzaţiei? Cum se abțin să nu se atingă tot timpul?Mă trage foarte uşor de mână. E o întrebare, ştiu, și-mi ridic privirea de pe miracolul mâinilor noastre spre miracolul feței lui, a ochilor și a buzelor lui apropiindu-se de mine. M-am mişcat eu? El? Respiraţia lui e caldă și apoi buzele lui, moale ca un tul, le netezesc pe ale mele. Ochii mei se închid de la sine.Comediile romantice au dreptate la faza asta. Trebuie să închizi ochii. Se retrage şi buzele mele sunt reci. Greșesc undeva? Ochii mi se deschid brusc și se lovesc de întunecimea albastră a privirii sale. Mă sărută de parcă îi e frica să continue și-i e frică să se oprească. Îl prind de partea din față a tricoului şi-o ţin strâns.Fluturii mei fac tărăboi.
Cum un univers construit cu grijă, se schimbă.
Cum dragostea nu poate fi oprită, chiar dacă e blocată în casă.
Maddie află multe despre ea: află că e mult mai curajoasă decât credea că e posibil, că preferă să ȘTIE decât să bănuiască. Că uneori, chiar și dragostea absolută ascunde ceva.
Traducere din limba engleză de Roxana Coțovanu
Editura Youngart
