Puțini cititori sunt la fel de complicați și greu de convins ca adolescenții: mereu conectați la ecrane din ce în ce mai mici și mai colorate, pe care se derulează vieți din ce în ce mai rapide; cu provizii de atenție din ce în ce mai mici pentru textul așezat cuminte, pe pagini de hârtie; din ce în ce mai informați. Cu toate astea, Cititoarea e o carte așa de inteligentă și captivantă, încât nu doar că reușește să-i țină pe adolescenți cu sufletul la gură, ci le și arată, într-un fel fresh și foarte cool, la ce folosesc cărțile și cititul.

Romanul e cel prin care Traci Chee, autoare americană tânără, pasionată de scânteile care se pot produce între cuvinte, și-a făcut debutul în literatură. O intrare spectaculoasă în scenă, atâta vreme cât a devenit instantaneu bestseller și urmat rapid de ale două volume, la fel cum primul sezon dintr-un serial de succes nu rămâne niciodată singur. Iar acesta nu e singurul punct comun dintre Cititoarea și un serial-fenomen: pe-amândouă le urmărești cu poftă, ba uneori cu oarecare lăcomie, fiindcă vrei să vezi ce se întâmplă mai departe.

În acest caz, vrei să fii în continuare aproape de Sefia - o puștoaică deșteaptă, cu spirit de aventură cât pentru câteva găști de adolescenți sedentari, cu imaginație și curiozitate. Sefia e nevoită să înfrunte singură tot soiul de obstacole, într-o lume fantastică, plină de mistere și nu tocmai prietenoasă. Iar una dintre necunoscutele pe care le descifrează îi schimbă cu totul viața: cititul. (În paranteza asta aflați că în universul unde trăiește Sefia, oamenii nu știu că există cărți și habar n-au să citească.)

Povestea ieșită din mintea lui Traci Chee nu e înrudită doar cu filmul, ci și cu jocurile video, din care împrumută quest-urile palpitante și puzzle-urile pentru minți ascuțite. După mine, e o carte energică și înțeleaptă, care nu doar că-și ia cititorii într-o cursă ca de roller coaster, ci îi și face să se gândească pe bune la ce înseamnă pe bune să citești, să te îndrăgostești de lumea din spatele literelor și să devii părtaș la o evadare rafinată.

Un text de Maria Andrei