Recenzie:”Miss Peregrine” de Ransom Riggs

de Florin Sorescu acum 4 ani

Inca sunt intrigat de aceasta carte si am recitit finalul pentru ca pur si simplu nu-mi venea sa cred ce am citit.Imi imaginam ca va fi genul acela de carte care iti da toata povestea pe tava,dar cat m-am inselat :O Miss Peregrine cu siguranta nu este o carte pentru plaja si nu v-as recomanda s-o cititi decat atunci cand aveti mult timp liber.Povestea este hipnotica si te tine tot timpul in stare de alerta.Nu este prima data cand citesc o carte horror,dar este prima data cand mi-am tinut respiratia pe tot parcursul  ei.Ce mi-a placut foarte mult la stilul de scriere este cum autorul iti da un moment de respiro dupa fiecare soc.Sunt multe informatii si subiecte controversante (calatoria in timp,nemurirea,atacurile si panica din momentele cheie) dar autorul are rabdare si nu se arunca asupra altui cadru.Iti descrie atat de credibil incat oricare cititor poate sa-si formeze o imagine puternica,neobisnuit fiind cu asemenea carti.Si vorbind de imagine,ajungem la poze.In jurul lor a fost scrisa povestea si se presupune ca au fost “usor” retusate (Cainele cu fata de om m-a dat pe spate! Ma bucur sincer ca nu a fost inclus in poveste…).Gasesc fascinant modul in care autorul le introduce in poveste -este iar vorba despre atentia si rabdarea acordata.Povestea este scrisa atat de bine incat pozele ajuta la efectul dinamic,dar nu reprezinta atractia principala.Scoase din context nu ar parea atat de spectaculoase.Si autorul ne-a pregatit cateva capcane,cel putin eu am cazut in plasa.Cu toate pozele de la inceput si descrierile imi imaginam o casa plina de copii deosebiti si chiar ma intrebam de ce nu descrie mai multi… Mai tarziu mi-am dat seama ca erau decat 10 si ca practic,ii descrisese pe toti.Mai bine zece personaje bine conturate decat o suta fara personalitate.

Citește în continuare aici.

Vă recomandăm şi