Recenzie: Miss Peregrine de Ransom Riggs

de -G acum 4 ani

De aproape 3 ani stiu despre cartea asta dar nu mi-a starnit interesul deloc pana cand nu a aparut in Romania. Chiar nu stiu ce a fost in capul meu pentru ca este exact genul de poveste care intriga mintea mea bolnava. Ei bine, macar am descoperit-o acum si va pot spune parerea mea, ca sa va determin sa o cumparati si voi si sa va bucurati de ea la fel de mult cum m-am bucurat eu.

Probabil cel mai bun aspect legat de acest roman este povestea in sine, care este spusa cu o maiestrie de nedescris, chiar daca opera este debutul autorului. Are un stil de scris care combina tot ce stiam noi despre clasici, cu o viziune perfecta de narator la persoana intai, viziune ce are atat aspecte moderne cat si mai vechi(ceea ce promoveaza ideea principala a romanului). Tot romanul, de la modul in care este tiparit pana la poze este facut in asa fel incat sa ne trasnpuna intr-un univers ce apartine trecutului.

Un lucru pe care l-am apreciat extrem de mult este modul in care cartea a fost tiparita de cei de la editura Arthur, ci anume exact ca cea din SUA. Pozele sunt uimitoare, foarte interesante si foarte inspaimantatoare unele. Un detaliu care mi s-a parut fascinant este ca autorul a gasit mai intai toate acele poze si dupa aceea a scris povestea in jurul lor, acestea potrivindu-se de minune. Trebuie sa recunosc ca acele poze mi-au dat un cosmar pe care nu-l voi uita niciodata, cosmar ce implica un om mare imbracat in alb care ma alerga printr-un carnaval. Sper ca nu va sperii, cartea chiar nu este de groaza, dar imaginatia mea este extrem de bogata si mereu imi imaginez cele mai penibile chestii.

Citește în continuare aici.

Vă recomandăm şi