Recenzie - "Absolut tot" de Nicola Yoon

Nu cred c-am auzit vreodată  pe cineva spunând că nu i-a plăcut cartea asta sau că n-o recomandă, și sincer, în timp ce o citeam nu puteam să înțeleg de ce. Pentru că nu e un roman scris într-o manieră complexă sau care să aibă un stil încărcat, cu tot felul de expresii și descrieri sau niște personaje ce vor să te dea pe spate, cine știe ce băiat fermecător sau vreo fată ce așteaptă să fie salvată. Nu e o carte ce încearcă să-ți dea lecții de viață sau sfaturi, o poveste siropoasă sau una care încearcă prea mult să fie amuzantă sau plină de drame. E o poveste de viață, foarte vie, plină de culori, de la cele mai întunecate și pânș la cele care-ți fac ochii să lăcrimeze, cu doi tineri care oscilează între a fi timizi și cei mai vorbăreți, cuminți și nebuni, care ignoră viața și care mușcă din ea, vrând mai mult și mai mult cu fiecare înghițitură.

N-o să încerc să te conving s-o citești și nici n-o să încerc să ți-o recomand, pentru că știu că nu merge. De când a apărut în S.U.A. m-am ferit să o citesc, știind că e atât de iubită, laudată și pentru că părea prea perfectă; nimeni nu-i găsea defecte și toți păreau fermecați după ce-o terminau. Și acum înțeleg de ce. 

Citește în continuare aici.