Povestiri savuroase și sincere de la munte, la mare și din orice împrejurare

Pentru mine vacanțele de vară erau petrecute la țară, la ferma părinților, alături de animale și multă pășune. Nu am fost niciodată la mare când eram mică, nici la munte, singurele ieșiri erau la un ștrand local, unde mă puteam bălăci în voie și unde primeam mai mereu și câte o înghețată. Așa că aventurile Adinei Popescu din timpul vacanțelor, pe la munte sau la mare, nu îmi sunt familiare, însă sunt povestite cu o așa naturalețe iscusită încât este ca și cum aș fi fost acolo cu ea, ca o insignă agățată pe rucsac.

Vine vacanța cu trenul din Franța este o culegere de amintiri, un volum al rememorării a celor mai palpitante clipe de vacanță de dinaintea căderii comunismului, unde o întâlnim pe Adina în primele clase primare și pe Anton și Doina, părinții ei, care își luau inima în dinți și se aventurau pe coclaurile țării. Ultimii ani din perioada ceaușistă au fost grei, cu rafturi goale și burți înfometate, dar spiritul unora era încă de neclintit. Așa se face că Anton și Doina nu s-au lăsat complet deznădăjduiți de regimul asupritor și au încercat să îi ofere Adinei vacanțe în toată țara, în special la munte și la mare.

Volumul este împărțit în trei categorii: la munte, la mare și în orice împrejurare. Dacă primele două se înțeleg de la sine, ultima categorie ne duce, aproape în totalitate, în micul apartament al bunicilor din Cluj, unde Adina revenea an de an, redescoperindu-și prietenii din spatele blocului. Aici întâlnim câteva povestioare emoționante, așa cum sunt de obicei cele ce sunt centrate în jurul bunicilor.

Citește continuarea recenziei pe blogul Ciobanul de azi.