Recenzie: Miss Peregrine de Ransom Riggs
De aproape 3 ani stiu despre cartea asta dar nu mi-a starnit interesul deloc pana cand nu a aparut in Romania. Chiar nu stiu ce a fost in capul meu pentru ca este exact genul de poveste care intriga mintea mea bolnava. Ei bine, macar am descoperit-o acum si va pot spune parerea mea, ca sa va determin sa o cumparati si voi si sa va bucurati de ea la fel de mult cum m-am bucurat eu.
Probabil cel mai bun aspect legat de acest roman este povestea in sine, care este spusa cu o maiestrie de nedescris, chiar daca opera este debutul autorului. Are un stil de scris care combina tot ce stiam noi despre clasici, cu o viziune perfecta de narator la persoana intai, viziune ce are atat aspecte moderne cat si mai vechi(ceea ce promoveaza ideea principala a romanului). Tot romanul, de la modul in care este tiparit pana la poze este facut in asa fel incat sa ne trasnpuna intr-un univers ce apartine trecutului.
Un lucru pe care l-am apreciat extrem de mult este modul in care cartea a fost tiparita de cei de la editura Arthur, ci anume exact ca cea din SUA. Pozele sunt uimitoare, foarte interesante si foarte inspaimantatoare unele. Un detaliu care mi s-a parut fascinant este ca autorul a gasit mai intai toate acele poze si dupa aceea a scris povestea in jurul lor, acestea potrivindu-se de minune. Trebuie sa recunosc ca acele poze mi-au dat un cosmar pe care nu-l voi uita niciodata, cosmar ce implica un om mare imbracat in alb care ma alerga printr-un carnaval. Sper ca nu va sperii, cartea chiar nu este de groaza, dar imaginatia mea este extrem de bogata si mereu imi imaginez cele mai penibile chestii.
